Dimineata. Ploaie, vant si aer rece. M-am trezit acum trei ore, stau la birou cu cana in mana si inca ma decid sa ma apuc de ceva, avand in vedere ca mi-am scris in agenda care zace pe birou cu paginile albe, un plan de actiune pe care va trebui sa-l pun in aplicare in urmatoarele luni. Pacat ca ambitia dispare atunci cand lenea se instaleaza cu atata viclenie. De ceva vreme, ma tot intreb ce ar fi daca m-as apuca sa scriu ? Stiu, sunt foarte plictisita de cand am sosit acasa din ultima mea excursie, timpul liber fiind in favoarea mea de cand am demisionat. Ar trebui sa ma ocup de lucrarea de dizertatie si sa ma gandesc serios la viitorul si cariera mea, in loc sa inventez tot felul de pretexte si preocupari care nu imi sunt de nici un folos in viata. Dar cine are timp de asemenea prostioare la varsta asta? Prezint simptome acute de astestie de primavara.
Dar de unde sa incep? Oare am talentul, ambitia si inspiratia necesara? Eh, nu e nevoie de asa ceva, mi-am zis, din moment ce o sa fie un jurnal de memorii datat din momentul nasterii mele si care se va incheia probabil cand voi muri. Cu siguranta va fi unul plictisitor, cu iz dramatic si chiar din aceasta cauza il voi pastra in sertar pana cand hartiile se vor ingalbeni , dar scriindu-mi amintirile in ordine cronologica pe o foaie de hartie si nu doar atat, ci si istorisiri, povesti si basme despre persoanele care au fost in viata mea, de la mama mea pana la ultimul cersetor de pe strada care mi-a cerut o tigara, am sa scap de groaza, care ma bantuie ca o stafie, de a uita tot ce a fost frumos pe parcusul vietii. Constant, am obsesia de a rascoli trecutul de dragul amitirilor si de teama uitarii.
Bun, dar de ce scriu aici pe blog? Initial, am vrut sa deschid acel caiet pentru a-mi incepe "scrierile si schitele ", dar am un sentiment ca voi folosi mai multe caiete pana ce intr-adevar va iesi o poveste reusita. Asadar, am recurs la indispensabilul laptop, mai exact la un program de editare si compunere, unde pot sterge de cate ori vreau, sa incep proprozitii fara sfarsit, sa las spatiu acolo unde trebuie sa ma gandesc si in acest fel voi economisi timp,efort si bani. Al doilea motiv ar fi faptul ca de foarte mult timp nu am mai deschis aceasta pagina de web . Cu ocazia asta poate se va renaste in mine pasiunea de a scrie si voi acorda mai multa atentie atat blogului cat si continutului, care de fapt pentru mine nu au contat niciodata.
E stupid, banal si cel mai probabil voi ramane la scriele mele fara noima aici, unde nimeni nu intelege, nu ma cunoaste, aici unde si eu mi-am pierdut cu mult timp in urma interesul de a scrie. Oamenii sunt prea preocupati barfa mondena, stirile zilnice sau alte retele de internet decat sa citeasca gandurile unei fete lipsite de ocupatie. Oricum, sper ca ceea ce mi-am propus va da roade sau cel putin imi va satisface nevoia, dar pana atunci ma duc sa vad ce urmeaza pe lista din agenda ...
