In roua diminetii

E dis de dimineta.Nimeni inca nu s`a trezit din somnul dulce al noptii..e pasnic si pustiu afara,soarele inca nu si`a aratat sulitele arzatoare,dar incearca din rasputeri sa strapunga norii greoi de ploaie.Cerul se limpezeste incet,capatand o culoare de vanilie,iar aerul e inca proaspat,umed,ametitor.

Mi`am facut o cafea tare,pentru a`mi reveni din somnolenta coplesitoare,imi apring o tigara si ma asez comfortabil in scaunul de pe balcon.Incerc sa savurez fiecare clipa,fiecare minut de liniste,fiecare picatura de cafea.Imi sorb din cana cuvintele,trag fumul ce`mi da idei si`l suflu prin nari dezinteresata.
Ma contemplac prinvid in vid,respirand acel aer care nu inceteaza in a ma ameti.Incerc din nou sa ma trezesc din acest vis,din aceasta melancolie care ma cuprinde in fiecare dimineatza,la fiecare cana de cafea,la fiecare fum de tigara.

Inca sunt pe balcon,si visez.Nu stiu ce voi face azi,sunt ametita.Incerc sa`mi organizez gandurile,sa`mi fac un plan,sa`mi pun in ordine ideile,dar nu reusesc.Sunt atat de multe.Oricum le`as invarti,oricat as socoti,in mintea mea tot un amalgam de cuvinte nespuse raman,iar ideile urmeaza sa fie puse in practica atunci pe moment,spontan..si nu gandite sau elaborate.E prea dimineata sa stiu ce vreau,prea aiurita sa gandesc...

Pot doar sa miros aroma imbietoare a cafelei,sa inspir acel fum nociv de tigara,sa simt aerul rece pe pielea sensibila,sa vad rasaritul atat de splendid,sa ascult acel tril voios..pot doar sa fac nimic in continuare.Palma mea a ramas umeda,de la cana infierbantata,dar nu conteaza.Acum o pot compara cu petala unei flori sau frunza unui copac,stralucind in razele soarelui,emanand o senzatie de rece si lasand in urma fiori de gheatza.Racorita ,dupa o noapte incinsa,cu o puzderie de stropi microscopici,ce par cristale in lumina diminetii.
Palma mea a atins roua diminetii.


Faith No More - Easy Like Sunday Morning


maroon5 - sunday morning

SMILE

Zâmbetul este exprimarea plăcută a sufletului. Este urarea de bun venit a lumii sau a unor persoane în viaţa ta. Modalitatea prin care comunici că eşti ok şi prin care doreşti ca în universul interior al cuiva să se producă reacţii în raport cu tine, cel care zâmbeşte.

Zâmbetul nu costă nimic – spunea cineva – dar valorează enorm pentru cel sau cea căruia îi dăruieşti, mai ales dacă persoana care primeşte zâmbetul tău se poate asemăna atunci cu un deşert fierbinte în care nu a mai căzut demult o picătură de apă. Zâmbetul în acest context este o inundaţie de apă, o revărsare de viaţă pentru persoana care îl primeşte.

Zâmbetul este gestul acceptării cuiva, amprenta caldă pe care sufletul o lasă să migreze în celălalt suflet. Este caracteristica fiinţelor umane ce doresc să construiască un pod între sufletul lor şi un alt suflet dispus să dea curs zâmbetului iniţiatic şi să îl păstreze în amintirea sa.

Un zâmbet poate părea banal (şi fizic vorbind, este), dar, dincolo de suprafaţa facială care formulează zâmbetul, se poate găsi miracolul nepreţuit al zâmbetului, efectul terapeutic pe care îl are acesta în viaţa celorlalţi, mai ales dacă vine, asemeni unui dar, din partea unor fiinţe dragi.

Zâmbetul poate reda speranţă unei fiinţe ce a pierdut sau nu mai găseşte ultima uşă a speranţei, speranţa de la capătul speranţei.

Fiecare din noi avem nevoie să zâmbim şi să ni se zâmbească. Prin zâmbet putem reda speranţa, acelora care nu mai găsesc ultima uşă a speranţei. Prin zâmbet, când primim zâmbetul, noi înşine primim sperană când nu găsim ultima uşă a speranţei pe care, odată intraţi, regăsim puterea şi dorinţa necesară pentru a înainta în viaţă.

Zâmbetul tău nu poate muta munţii din loc, dar, dacă prin zâmbetul tău ai redat speranţa cuiva, atunci cu siguranţă, persoana care a început să spere din nou va avea resurse pentru mutarea din loc a munţilor ce s-au interpus în calea vieţii ei.

Cezar Pesclevei

Meditand la nemurirea carabusului

Visez,visez,visez...visez la ce ar putea fi,cum ar fi fost,unde m`as fi dus,ce as fi facut.Gandurile pun din nou stapanire pe mine,park nu-mi pot reveni dintr`o euforie si melancolie constanta.

Ma gandesc la ziua de ieri,la trecut,la ziua de maine,la viitor si incerc sa descifrez amanuntele fara rost si totusi cu o mare influenta asupra mea.Cum ar fi fost?Ce ar fi daca..? Mereu am impresia c as fi putut face mai bine,mai mult,cu mai multa ambitie.Perfectionismul din mine a ajuns la cote maxime,exagerez in orice detaliu,incerc din puteri sa fie totul perfect si totusi nu-mi iese intotdeauna.

Ma uit la o floare,leganandu`se usor de adierea vantului si parca ma orbeste culoarea tipatoare a petalelor,verdele intens al frunzulitelor aplecate.E gratioasa,mandra si gingasa....e perfecta! Ma uit in sus si vad un nor mare si de un alb imaculat,lasandu mi impresia de pufos si catifelat.Un puf gingant zboara deasupra mea, risipindu`se in vazduhul etern...e minunat...e perfect!! Soarele apune,dispare incet ,lasand in urma mii de raze, in culori atat de aprinse asupra copacilor ,lasand cerul de o culoare pastelata,de vanilie..e superb!

Oriunde m`as uita vad doar perfectiune.Ma amagesc crezand ca poate si eu voi atinge un nivel superior,intr`o postura in care mi`as permite sa nu regret nimic.E o minune s traiesti,sa vezi,sa simti,sa auzi..Omul e o faptura atat de precis construita,incat poti spune c e perfect. Dar din pacate,omul are doar patru simturi...si asta ne priveaza de multe lucruri minunate! Greu reusesc sa ma conving ca sunt si eu doar un om,care oricat ar incerca nu poate fi perfect. Sunt om si asta imi ocupa tot timpul!

Is it me or I`m just sad?

Daca tot e vorba despre fluturi

Fiinte adorabile,mistice,firave...Pana si denumirea lor in orice limba,iti insipira un sentiment de visare,zbor,frumusete,sensibilitate:..butterfly,pillango,mariposa,farfalla etc.Nu o sa postez o documentatie intreaga despre ele,doar las imaginile sa vorbeasca de la sine...