E greu sa scrii cand ai prea multe idei.E greu sa le descrii,sa le pui in ordine,din moment ce trec asa de repede.Sunt atat de efemere.Stau si ma uit la acest ecran si vad prin el.Oricat m`as stradui,nu cred ca voi putea vreodata reda ce simt si ce vreau cu adevarat.Nu as vrea sa`mi etalezi viata unor straini si totusi simt cateodata nevoia de a scrie aici.Nu astept o mare de cititori,chiar nu acesta este scopul.Da stiu,te intrebi atunci de ce nu scriu un jurnal sau pur si simplu pe o foaie de hartie.Sincer,habar n`am,dar pe cat de public este acest blog pe atat de intim m`i se pare.Am mai precizat si in alte postari faptul ca intentia nu este reclama,pozitia in topBlaBLa,cititori cat mai multi si alte lucruri.Viata personala in amanunt,nu o voi povesti,publicitate la o anumita companie nu fac,subiecte de dezbatut le pot dezbate in realitate,nu virtual..dar totusi aici gasesti stropi din sufletul meu.Stropi care se evapora greu si revin mereu...P.s: Imi cer scuze pentru blog.O ia razna cateodata:)
Inca odata,noaptea s`a raspandit prin aer,s`a evaporat odata cu sclipirea unei raze, lasand un val racoros,cu bruma ce acopera frunzele vestejite,creand impresia de o pulbere de diamante. E frig,iar fluturi nu mai sunt.Doar eu am ramas singura sa fac fatza iernii care vine cu pasi uriasi.
Nu am antene,nici aripioare,dar stiu ca fluturele e ceea ce ma reprezinta. Toata viata am cautat ceva care sa fie al meu,simbolul meu,semnatura mea,caracteristica,asemanarea si nu credeam ca voi gasi vreodata.Atat de gingas,atat de firav,atat de fragil si totusi cu o vointa si putere extraordinara.Se zbate prin viata si zboara pentru libertate.
In sfarsit,este ceea ce mi`am dorit,mi`a placut si s`a identificat cu personalitatea mea.Am plecat de acasa,lasand in urma tot ce a fost,cu gandul sa incep din nou si sa vad viata dintr`o alta perspectiva,asemenea unui fluture care isi paraseste larva. De acum inainte,zbor in cautare,zbor spre ceva maret,fie ea cariera,familie,calatorii,banii,fericire.Doar zbor sa descopar nedescoperitul,sa aflu,sa stiu,sa cunosc,sa invat.Cand voi ajunge la destinatie,poate niciodata, visul va fi indeplinit.Nu atingerea scopului e esenta ,ci zborul,privilegiul de a trece prin viata.
Flururii traiesc putin,pana la 3luni.Si noi oamenii traim putin,in comparatie cu numarul lucrurilor pe care le`am putea face.Timpul e prea scurt,uneori zborul e prea greu. Obstacolele vietii pot fi depasite,daca stim pentru ce luptam.Eu lupt pentru a parcurge aceasta viata,oricum o fi ea,pentru a descoperi si a analliza amanuntele...iar fluturele este un amanunt din viata mea.
In aceasta dimineata,odata cu mine s`au trezit si cateva amintiri.Amintiri legate de frig,de iarna.Simturile mele sunt puternic dezvoltate,iar din aceasta cauza orice miros,orice atingere,orice sunet imi provoaca o amintire,pusa deoparte acum multi ani.Mirosul de aer rece(pentru ca eu simt acel miros) ma duce departe in trecut...Eram luata in brate si sarutata,sau ma plimbam in parc pe intuneric chiar daca degetele imi erau amortite de frig,ori asteptam in statie ceva sa ma duca departe de frig...faceam ingerasi in zapada moale,eram la scoala in pauza si faceam omulet de zapada...as putea sa continui pana la nesfarsit...dar fiecare amanunt in parte,imi cutremura mintea si sufletul.E ca si cum m`as intoarce in trecut,stergandu`se tot ce a fost pana acum si traind intens acel moment.As putea descrie orice detaliu din fundal,as putea spune ca intr`adevar m`am intors in timp si sunt acolo prezenta din nou,acelasi loc,aceeasi eu.Minute,secunde,fractiuni de secunda,nu conteaza din moment ce pentru mine dureaza o vesnicie.Ma vad pe mine atunci,stiu deja ce m`i se va intampla,stiu ce voi simti.Traiesc intr`un deja`vu si parca mintea mea in inceteaza sa stocheze informatii si nu vrea sa le stearga pe cele vechi.E atat de greu de explicat,nu am cuvinte...e de nedescris.In aceasta dimineata,ceata mi`a declansat din nou acel buton de intoarcere in trecut.Parca n`as trai niciodata in prezent.Trecutul rabufneste in mine ori de cate ori butonul este apasat.Mirosul,aerul,vantul,muzica,atingerea,sunt toate acele elemente care ma obliga sa calatoresc inapoi in timp,sa simt din nou acel deja`vu ciudat.Sa fiu din nou acolo,sa traiesc inca odata acea clipa.E depresiv,e frumos,dar amagitor din moment ce nu poti ramane acolo..E trist ca timpul a trecut si tu nu poti face nimic,decat sa te uiti de departe si sa te gandesti la faptul ca ai mai fost acolo.E o dubla viata..prezenta si trecuta..
Sunt la superlativ.Prea multa cafea pentru o ora asa tarzie si totusi atat de gustoasa,atat de fierbinte.Ochii imi sunt obositi,trupul imi tremura,dar creierul imi este hiperactiv.E strapuns constant de prea multe idei si ganduri,vise si iluzii,amintiri si sperante.Parca nu vrea sa inceteze.O baie fierbinte imi va potoli setea de activitate.Deja simt picurii de apa fierbinte,aburii cu aroma de vanilie,spuma catifelata cu acelasi iz ametitor,caldura degajata,toate inghesuite intr`o vana mica unde doar eu am loc.O baie de noapte imi spala toate pacatele de zi,ma purifica atat pe exterior,cat si in interior.Ma face mai sincera,dezgolindu`ma de minciuni.
Parca simt cum imi arde pielea sensibila ,acea apa clocotita,dar nu`mi pasa...imi place,imi linisteste mintea tulburata si corpul obosit.Este singura metoda care ma opreste pentru cateva clipe.Ma opreste din gandirea intensa pe care o depun de multe ori fara sa imi dau seama,chiar si pentru un lucru nesemnificativ.Imi alunga stresul si incordarea si ma incanta cu liniste.Apa curge din robinet si totodata prin vinele mele.Imi strapunge orice celula care tipa de durere,imi incetineste pulsul.Parca m`i se scurge usor tot sangele tulburat,inlocuindu`se cu apa.Nu..nu adorm.Simt doar cum viata se opreste pentru cateva minute,pentru cateva batai ale inimii.In aceasta noapte o stea va straluci plutind usor prin univers... eu voi straluci.
