joi, 22 aprilie 2010

Sad Butterfly


Singura,pe intuneric,incerc sa gasesc explicatii si raspunsuri la intrebari retorice.Mi`e teama de nou,mi`e frica de monoton.De ce trebuie oare sa fie atat de complicat?

Ma plictisesc repede si vreau adrenalina.Timpul imi permite,iar eu voi face tot posibilul sa profit.Insa energia m`i se scurge precum o lacrima pe obrazul fin.
M`am plictisit sa scriu despre aceleasi ganduri si sa pun aceleasi intrebari stupide fara rost si fara raspuns.Nu vreau sa fie o fila despre vesnica tristete si melodrama,ci doar o fila din poveste.De ce oare nu pot scrie atunci cand sunt fericita sau de ce nu pot relata un amanunt frumos din viata mea?

In minte am o multime de semne de intrebare,inghesuite de semnele de exclamare.Teoretic,nu stiu ce vreau,practic fac totul automat. Poate nu in fiecare dimineata am pofta necesara pentru cafea si totusi primul lucru este sa torn praful in cana si apa fierbinte peste,amestecand cu ochii inchisi.Da,un exemplu aiurea,cafeaua creeaza dependenta,dar ideea e alta.
Deocamdata,solutia tuturor problemelor existentiale si lacrimilor fara rost este somnul,facandu`ma sa uit de mine,sa uit de lume,sa simt nimic!Vreau doar sa ajung pe taramul fanteziei mele. Noapte buna...