miercuri, 4 aprilie 2012

Blestemata aprilie

Istoria se repeta. Pe cat de mare e euforia indusa de ciripitul pasarilor si razele soarelui , pe atat golul launtric se adanceste. Acelasi mix de sentimente ma paleste de trei ani incoace care imi strica lent creierul, neuron cu neuron ; imbinare ridicola de incantare absurda otravita de gustul amar al neputintei. E ciudat sa constientizez ca pana la urma nu e nimic grav , nu imi afecteaza viata si imi pot vedea de drum fara nici o piedica , ba dimpotriva , sunt mai libera ca niciodata , si in acelasi timp sa simt o imobilitate fata de viitor.

A fost usor atunci cand eu am fost cea care mi-am luat la revedere , luand emotiile si curiozitatea pe noul drum pe care aveam sa il urmez, era simplu sa stiu ca ma asteaptau situatii care imi vor spala mintea temporar si aveam sa fiu in permanenta activitate uitand de chinuitoarea aprilie. Nu vreau sa ma repet , am scris povestioara ( cazul unu ) la momentul respectiv.


Prierul trecut - cat de ironic - a fost ceva mai domol , fiind nevoita doar sa infrunt adevarul distantei care ne desparte ( cazul doi ) si sa ma trezesc la realitate. Chiar daca a fost un an in care am buimacit in speranta , atasarea sentimentala nu a fost intesificata din moment ce a fost imprevizibila si nepremeditata. Oricum a urmat vara in care din nou avea sa se intample acelasi lucru, diferit doar in timp, spatiu si persoana.


De atunci si pana acum, in derularea cazului trei , am aflat ca vei pleca , probabil pentru totdeauna . Inevitabilul s-a produs din nou si eu bat pasul pe loc. Nici de data asta nu pot pleca , raman sa culeg frimituri de amintiri scuturate de prin parti. Nu ma doare faptul ca nu o sa mai fii , teoretic nu ai fost niciodata , practic te aflai pe aceasi zona teritoriala , dar ma roade interiorul ca nu eu sunt cea care imbratiseaza noutatea.


Cazurile sunt mult diferite , avand totusi caracteristici asemanatoare , petrecute intr-un interval relativ scurt. Momentul in care se va genera consecinta sau efectul ultimului caz , cu siguranta nu va coincide cu al meu , pentru ca atunci cand te vei intoarce , eu voi fi cea care pleaca . Am mai facut-o si o voi face din nou. Sunt trista ca raman pe loc , prinsa intr-un cerc al nerealizarii sentimentale cu gandurile din nou tulburate , dar am invatat sa am rabdare , sa tin sub control pasiunea trecatoare care nu este altceva decat condimentul care imi face viata picanta.


Se spune ca in viata ce e al tau e pus deoparte ...