miercuri, 22 iunie 2011

Decizii

Am realizat ca viata inseamna goana dupa implinire.Fiecare om tanjeste dupa asta,in functie de preferinte.Indiferent ca este vorba despre dragoste,bani,familie,cunoastere de sine,omul va incerca toata viata sa atinga acel vis suprem de satisfactie.

Exista doua variante : te dai batut ,te lasi infrant si te declari un las pentru ca nu mai faci fata sau mergi mai departe,dobori zidurile care iti stau in cale si suporti consecintele loviturilor.
Dar constant ma intreb daca merita efortul si durerea...

Pana ajungi la punctul in care te simti implinit ( daca vei ajunge vreodata acolo ) esti prea epuizat,folosit,distrus,dezamagit,stors de energie si sentimente ca sa mai poti simti placerea victoriei.Ajungi sa fii rece ,sa ai inima si creierul afectat de obstacolele peste care ai trecut,sa fii neclintit si lipsit de interes,prea obosit sa te bucuri de realizari.

"Incercarea moarte n-are","inainte sa-l intalnesti pe fat frumos trebuie sa saruti multe broaste","nu te da niciodata batut" ,multe alte zicale care te indeamna sa mergi mai departe,sa inveti din greseli,sa suporti loviturile,toate astea rezultand in a te face mai puternic. Oare?

In ceea ce ma priveste,evident ca voi alege calea mai complicata,nu ma voi lasa invinsa.Trec peste toate si o iau de la capat,cu o noua cicatrice pe suflet si un alt bagaj de ganduri in minte,dar sunt constienta de faptul ca drumul e lung,iar eu voi fi alta si satisfactia va fi in zadar.

miercuri, 1 iunie 2011

Lumina

Ametita si cu o mie de ganduri rasucite, mi`am adus aminte de placerea de a scrie.Nu am un subiect interesant de aborbat,nici nu vreau sa ridic intrebari asupra unor teme banale.Doar m`a lovit dorul de cuvinte amestecate intr`o propozitie fara noima,dorul de creatie.

Imi este somn si nu dorm.Astept clipa revelatiei.Bineinteles , orice om asteapta aceasta clipa,acest moment in care becul se va aprinde si va realiza ca s`a facut lumina in intuneric.Oare trebuie apasat intrerupatorul?

Sunt in permanenta miscare si agitatie in lumea asta nebuna,insa doresc o secunda de liniste in care sa ma aud pe mine,sa ma vad pe mine,sa ma inteleg,sa ma cunosc.Uneori,ma copleseste multitudinea de lucruri carora am impresia ca nu le pot face fata,alteori sunt plictisita si vreau,vreau vreau....

Oglinda e prea sus si nu ma pot vedea,observ doar umbra reflectata pe perete.Pantofii cu toc nu ma ajuta,scaunul ma ridica prea mult.Din pacate,pot vedea doar fragmente din mine,o mana ridicata,un smoc de par rebel. Mi`as dori sa vad mai mult,sa vad silueta vietii mele care prinde forme omenesti prin fiinta mea.

Cu totii suntem mult prea mici si ignoranti ca sa fim capabili sa realizam ca becul e spart si nu vom avea alta solutie decat schimbarea acestuia cu unul nou.Acest proces de constatare si schimbare consta intr`o munca elaborioasa si meticuloasa,de lunga durata.

Va fi lumina atunci cand vom deschide ochii,inima si mintea.Deocamdata...somn usor!