Pagini

miercuri, 16 decembrie 2009

Alice in Wonderland

Sunt Alice.Ma simt ca si Alice.Pierduta si neinteleasa.Caut calea cea buna,dar se pierde in intuneric.Incerc sa inteleg lucruri,sa percep realitatea,sa ma trezesc.Totul m`i se pare abstract,ciudat si totusi atat de fascinant.Ma simt intrigata si incep cautarea.Nu ma dau batuta si merg mai departe,pun intrebari,cercetez,caut.
Dezvolt o adevarata pasiune pentru mister.Imi inchipui si vreau sa fiu mica,atat de mica,incat sa pot patrunde in cele mai obscure si ciudate locuri.Dorinta m`i s`a indeplinit si vad lumea dintr`o alta perspectiva.Detaliile sunt fantastice,iar florile sunt uriase si zambitoare.Pana si ciupercuta devine o umbrela uriasa,protejandu`ma de ploaie.
Nu e bine!Nu`mi place!Oricat as incerca sa inteleg raspunsurile intrebarilor mele,abstracte fiind,nu imi pot da seama de ce nimeni nu ma ia in considerare.Simt ca toata lumea e deasupra mea.Pun in continuare intrebari si caut alte locuri noi,pentru a`mi satisface curiozitatea care ma ucide ca otrava.
Ajung sa fiu pierduta in padure,sa fiu singura in pustiul negru si tacut,sa nu fie nimeni in jurul meu care sa ma asculte.Vreau acasa!E tot ce imi doresc,imi spun in gand.
Merg mai departe,intalnind in drum fel si fel de personaje amuzante,ciudate,neintelese,pline de viata,nebune.E interesanta diversitatea!Ma intriga si mai mult.Ajung sa fiu pedepsita pentru faptul ca nu inteleg,sa fiu izgonita din aceasta lume.
Cand simt ca totul se prabuseste si nimic nu mai are sens,ii simt bratul pe umarul meu!
"Alice..Alice..Trezeste`te!Ai avut doar un vis urat!E timpul sa mergem acasa!"
Voi merge acasa.





marți, 15 decembrie 2009

Fluturi de zapada

E frig.Ma uit pe fereastra si vad cum zboara primii fluturi de zapada.Cobor grabita sa admir minunea.Mii de fluturasi stralucitori plutesc incet in aerul intepator.

Vantul le poarta prin adieri racoroase ,le rasfira peste tot ,nepasator ,se joaca cu ele,nu ii pasa.Soarele le da viata prin culoare,o stralucire orbitoare,un alb imaculat, cu stropi de sclipici ici colo.Prin razele acestuia, formeaza esarfe de cristal,cu picaturi de culoare,plutind in vazduhul sur,pana la apus,cand se dizolva neobservate.

Nu le pasa fluturilor de zapada de unde au venit,unde vor ajunge...Vor doar sa zboare impreuna,sa coloreze in alb si sa imbrace crengile copacilor,demult dezgolite de vremea necrutatoare.

Se joaca si danseaza prin parul meu,imi umezesc buzele si obrajii.Vantul le roteste in jurul meu,nu le da pacea sa pluteasca in voia sortii.E un dans simbolic,un ritual in armonie.
Le prind in maini si incerc sa le descopar frumusetea, dar dispar odata ce simt caldura trupului.Atat de efemere,atat de gingase,incat e imposibil sa le atingi.

Au trecut ore,dar fluturii nu se satura de haioasa joaca in zadar.Doar observ cum totul in jurul meu capata alta forma si culoare.Fluturi de zapada aici ,acolo..peste tot.Jocul abia a inceput.Ninge!



sâmbătă, 5 decembrie 2009

Intre vis si realitate


Au trecut doua zile,dar inca simt ca plutesc printr`un vis ciudat.Pulsul este inca mult prea mare,mainile imi tremura,amintirea nu ma lasa,creierul e bulversat.Nu ma pot concentra asupra realitatii,mintea imi e tulbure,teama ma copleseste.
Uneori ametesc,alteori simt ca pamantul imi fuge de sub picioare.Imi este inca frica.

Ma scutur,imi gasesc o preocupare si incerc sa`mi revin,totusi aceleasi cuvinte imi cutremura mintea.."Nu lesina,nu lesina!Ramai treaza,ramai treaza!Concentreaza`te si trezeste`te!".Sufletul mi`a fost patruns,iar acum a ramas pustiit si simt cu singuratatea ma inconjoara.Nu e nimeni sa ma ajute acum.Am incercat sa tip,sa ma auda cineva,n`am putut.Am incercat sa fiu puternica,sa aleg calea potrivita.Asta am si facut.

Sunt aici.Da,m`am trezit,dar visul continua.Unele lucruri nu sunt clare,altele sunt evidente.Parca nu pot face inca diferenta.E un dulce paradox.M`am intors cu picioarele pe pamant,dar sufletul mi`a ramas acolo sus,sus.
Coboara`te si reda`mi libertatea psihica de pana acum!Coboara`te sa`mi recapat linistea!Inca nu a sosit timpul sa zbori...haide inapoi..

marți, 1 decembrie 2009

Frozen Silence


Frozen Silence - Dream of a Butterfly





Frozen Silence - Loneliness



Frozen Silence - Nightingale

vineri, 27 noiembrie 2009

Un strop de scriere

E greu sa scrii cand ai prea multe idei.E greu sa le descrii,sa le pui in ordine,din moment ce trec asa de repede.Sunt atat de efemere.

Stau si ma uit la acest ecran si vad prin el.Oricat m`as stradui,nu cred ca voi putea vreodata reda ce simt si ce vreau cu adevarat.Nu as vrea sa`mi etalezi viata unor straini si totusi simt cateodata nevoia de a scrie aici.Nu astept o mare de cititori,chiar nu acesta este scopul.
Da stiu,te intrebi atunci de ce nu scriu un jurnal sau pur si simplu pe o foaie de hartie.Sincer,habar n`am,dar pe cat de public este acest blog pe atat de intim m`i se pare.
Am mai precizat si in alte postari faptul ca intentia nu este reclama,pozitia in topBlaBLa,cititori cat mai multi si alte lucruri.Viata personala in amanunt,nu o voi povesti,publicitate la o anumita companie nu fac,subiecte de dezbatut le pot dezbate in realitate,nu virtual..dar totusi aici gasesti stropi din sufletul meu.
Stropi care se evapora greu si revin mereu...

P.s: Imi cer scuze pentru blog.O ia razna cateodata:)

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Fluturele



Inca odata,noaptea s`a raspandit prin aer,s`a evaporat odata cu sclipirea unei raze, lasand un val racoros,cu bruma ce acopera frunzele vestejite,creand impresia de o pulbere de diamante. E frig,iar fluturi nu mai sunt.Doar eu am ramas singura sa fac fatza iernii care vine cu pasi uriasi.

Nu am antene,nici aripioare,dar stiu ca fluturele e ceea ce ma reprezinta.
Toata viata am cautat ceva care sa fie al meu,simbolul meu,semnatura mea,caracteristica,asemanarea si nu credeam ca voi gasi vreodata.Atat de gingas,atat de firav,atat de fragil si totusi cu o vointa si putere extraordinara.Se zbate prin viata si zboara pentru libertate.

In sfarsit,este ceea ce mi`am dorit,mi`a placut si s`a identificat cu personalitatea mea.Am plecat de acasa,lasand in urma tot ce a fost,cu gandul sa incep din nou si sa vad viata dintr`o alta perspectiva,asemenea unui fluture care isi paraseste larva. De acum inainte,zbor in cautare,zbor spre ceva maret,fie ea cariera,familie,calatorii,banii,fericire.Doar zbor sa descopar nedescoperitul,sa aflu,sa stiu,sa cunosc,sa invat.Cand voi ajunge la destinatie,poate niciodata, visul va fi indeplinit.Nu atingerea scopului e esenta ,ci zborul,privilegiul de a trece prin viata.

Flururii traiesc putin,pana la 3luni.Si noi oamenii traim putin,in comparatie cu numarul lucrurilor pe care le`am putea face.Timpul e prea scurt,uneori zborul e prea greu.
Obstacolele vietii pot fi depasite,daca stim pentru ce luptam.Eu lupt pentru a parcurge aceasta viata,oricum o fi ea,pentru a descoperi si a analliza amanuntele...iar fluturele este un amanunt din viata mea.

vineri, 6 noiembrie 2009

Nostalgia

In aceasta dimineata,odata cu mine s`au trezit si cateva amintiri.Amintiri legate de frig,de iarna.
Simturile mele sunt puternic dezvoltate,iar din aceasta cauza orice miros,orice atingere,orice sunet imi provoaca o amintire,pusa deoparte acum multi ani.

Mirosul de aer rece(pentru ca eu simt acel miros) ma duce departe in trecut...Eram luata in brate si sarutata,sau ma plimbam in parc pe intuneric chiar daca degetele imi erau amortite de frig,ori asteptam in statie ceva sa ma duca departe de frig...faceam ingerasi in zapada moale,eram la scoala in pauza si faceam omulet de zapada...as putea sa continui pana la nesfarsit...dar fiecare amanunt in parte,imi cutremura mintea si sufletul.E ca si cum m`as intoarce in trecut,stergandu`se tot ce a fost pana acum si traind intens acel moment.As putea descrie orice detaliu din fundal,as putea spune ca intr`adevar m`am intors in timp si sunt acolo prezenta din nou,acelasi loc,aceeasi eu.
Minute,secunde,fractiuni de secunda,nu conteaza din moment ce pentru mine dureaza o vesnicie.Ma vad pe mine atunci,stiu deja ce m`i se va intampla,stiu ce voi simti.Traiesc intr`un deja`vu si parca mintea mea in inceteaza sa stocheze informatii si nu vrea sa le stearga pe cele vechi.E atat de greu de explicat,nu am cuvinte...e de nedescris.

In aceasta dimineata,ceata mi`a declansat din nou acel buton de intoarcere in trecut.Parca n`as trai niciodata in prezent.Trecutul rabufneste in mine ori de cate ori butonul este apasat.
Mirosul,aerul,vantul,muzica,atingerea,sunt toate acele elemente care ma obliga sa calatoresc inapoi in timp,sa simt din nou acel deja`vu ciudat.Sa fiu din nou acolo,sa traiesc inca odata acea clipa.E depresiv,e frumos,dar amagitor din moment ce nu poti ramane acolo..E trist ca timpul a trecut si tu nu poti face nimic,decat sa te uiti de departe si sa te gandesti la faptul ca ai mai fost acolo.E o dubla viata..prezenta si trecuta..

luni, 26 octombrie 2009

Noapte alba


Sunt la superlativ.Prea multa cafea pentru o ora asa tarzie si totusi atat de gustoasa,atat de fierbinte.Ochii imi sunt obositi,trupul imi tremura,dar creierul imi este hiperactiv.E strapuns constant de prea multe idei si ganduri,vise si iluzii,amintiri si sperante.Parca nu vrea sa inceteze.

O baie fierbinte imi va potoli setea de activitate.Deja simt picurii de apa fierbinte,aburii cu aroma de vanilie,spuma catifelata cu acelasi iz ametitor,caldura degajata,toate inghesuite intr`o vana mica unde doar eu am loc.O baie de noapte imi spala toate pacatele de zi,ma purifica atat pe exterior,cat si in interior.Ma face mai sincera,dezgolindu`ma de minciuni.
Parca simt cum imi arde pielea sensibila ,acea apa clocotita,dar nu`mi pasa...imi place,imi linisteste mintea tulburata si corpul obosit.Este singura metoda care ma opreste pentru cateva clipe.Ma opreste din gandirea intensa pe care o depun de multe ori fara sa imi dau seama,chiar si pentru un lucru nesemnificativ.Imi alunga stresul si incordarea si ma incanta cu liniste.


Apa curge din robinet si totodata prin vinele mele.Imi strapunge orice celula care tipa de durere,imi incetineste pulsul.Parca m`i se scurge usor tot sangele tulburat,inlocuindu`se cu apa.Nu..nu adorm.Simt doar cum viata se opreste pentru cateva minute,pentru cateva batai ale inimii.In aceasta noapte o stea va straluci plutind usor prin univers... eu voi straluci.

marți, 13 octombrie 2009

Sweet lips like cherry


Azi mi`a fost pentru prima data frig.Azi am simtit pentru prima data lipsa buzelor reci.Azi am trecut prin ploaie nepasatoare.Stropii de apa curgeau lin pe fata,atingandu`mi buzele carnoase,gata sa plesneasca de durere si frig.


As vrea sa fug,dar sunt legata de realitate,sa vad lumea de sus,dar imi e teama de cadere.As vrea sa sarut acele buze moi,dulci si suculente care mi`au soptit sa merg mai departe,sa nu ma dau batuta,sa privesc inainte.Buze calde si rosiatice,arse parca de soare,buze frumoase care te duc in ispita,buze umede care nu sting focul,ci il provoaca, in final ducandu`te incet spre chin si neputinta.Lasandu`te prada lor si savurand aroma celui dintai sarut,vei simti
gustul gandurilor mele.

Acele buze muscate de teama au ramas neschimbate,soptind aceleasi cuvinte rasunatoare,asteapta sa fie stinse usor de ploaia rece al fiecarei dimineti din aceasta toamna.

As vrea sa sarut buzele mele...

sâmbătă, 12 septembrie 2009

Astept


Vad inca in ceata.Lumina nu s`a aratat,iar oamenii nu inteleg.Eu astept,inca astept...
Da,e doar inceput de drum,sunt inca mica si necunoscatoare,frageda si naiva in fata vietii,in fata lumii.E bine sa ai un scop anume,sa stii ce vrei de la viata si mai ales de la tine,sa stii ca totul va fi bine,ca ai ales drumul cel bun.Destinul nu iti este scris,ti`l faci....pas cu pas,in fiecare moment..asa spun unii.Mi`e frica sa fiu singura,mi`e frica de mine,mi`e frica de ce va urma,mi`e frica de viata..dar pana la urma,nimic nu este cert,nici pe departe.Numai eu pot descoase firele care formeaza acest nod al gandurilor neintelese.

Lumea se imparte in doua: eu si restul...De azi nimic nu mai conteaza,imi voi gasi pana la urma menirea,voi stii juca rolul principal pe scena vietii mele,voi cunoaste rostul de a trai.O sclipire imi lipseste,o raza de lumina,care sa`ma ghideze prin intuneric.Vreau sa vad viata,vreau sa o simt,vreau sa stiu ca traiesc.Inca astept cu nerabdare acel moment de cunoastere,iar apoi totul va deveni limpede,totul va capata sens..pentru ca voi stii ce o sa am de facut!

duminică, 9 august 2009

Un mare nimic

Nici macar nu stiu cu ce sa incep...

Ma uitam si eu prin "blogosfera",citeam randuri intregi ale unor persoane necunoscute,dornica sa aflu ceva interesant,ceva nou.Poate ma simt prea singura?Nu cred...curioasa mai degraba.
Am gasit lucruri interesante,noutati,stiri,poze,ganduri,aiureli si am realizat cat de diferit e fiecare om in parte.Ma intriga acest lucru ...ciudatenii,diferente,personalitati,comportamente.

Unii posteaza doar imagini,desene,poze..altii scriu intamplarile traite zi de zi,sau folosesc blogul ca pe un jurnal personal....multi incearca sa atraga atentia prin a posta stiri din lumea intreaga,curiozitati,barfe despre vedete,politicieni,etc.Majoritatea incearca sa fie in top in aceasta blogosfera,sa fie cei mai buni scriitori,comentatori,realizatori,web-design`eri dintre toti,dar nu vad rostul acestei interminabile competitii.De ce sa iti pierzi atata timp in fata unui calculator cand ai atatea de facut...si stii bine ca doar o viata ai...

Citez un personaj din tv(top zelist-mare kk):"Cat despre cei “eu scriu pentru mine, nu ma intereseaza traficul” e o ipocrizie obosita. Daca nu il intereseaza traficul isi face linistit niste word-uri si cu asta… basta!" Dintr`o fraza de genul acesta am ajuns la concluzia ca toate blogurile de succes sunt doar miezul unei barfe la scara mondiala.Ce ti pasa cui si unde scrie?E nah..e adevarat ca acolo unde e stupul se aduna toate albinele,dar...se aduna doar cele din jur,nu toate albinele de pe planeta nu?Oameni si complexe..complexe si oameni.

Sunt si eu o furnicutza intr`un musuroi,care incearca doar sa scape de lumea cruda care o calca nepasatoare in picioare.Acest blog nu este nici pt publicitate,nici pt amuzament,nici pt informatii...nu este nicidecum o agenta,un jurnal,un album...nici pe departe cel mai bun dintre cele mai bune.
Aici sunt asternute cateva ganduri,sentimente,poate idei pe care nu vreau sa le ia cineva in considerare,ca doar nimic nu e real,nimic nu e fictiv.......sunt doar ganduri...le poti defini?le poti da o forma?Nu prea cred...Nimic nu este adevarat... nimic nu este minciuna.

joi, 9 iulie 2009

I wish I could fly


Dreams

Talk to me...whisper in my ear those sweet words
Hold me ...but try to let me go
I`m too far in my dreams,to numb to feel,to blind to see
Take my hand,hug me tenderly,feel my warmth
and kiss me until you take my breath away
Before the night gently touches the ground...I want to see you one more time..
I want to fade slowly in your arms .
So please let me go...please understand
One more breath to kiss you,one more breath to feel you
One more tear drop on your lips
before my soul reaches the eternal sky among butterflies..

duminică, 5 iulie 2009

In roua diminetii




E dis de dimineta.Nimeni inca nu s`a trezit din somnul dulce al noptii..e pasnic si pustiu afara,soarele inca nu si`a aratat sulitele arzatoare,dar incearca din rasputeri sa strapunga norii greoi de ploaie.Cerul se limpezeste incet,capatand o culoare de vanilie,iar aerul e inca proaspat,umed,ametitor.

Mi`am facut o cafea tare,pentru a`mi reveni din somnolenta coplesitoare,imi apring o tigara si ma asez comfortabil in scaunul de pe balcon.Incerc sa savurez fiecare clipa,fiecare minut de liniste,fiecare picatura de cafea.Imi sorb din cana cuvintele,trag fumul ce`mi da idei si`l suflu prin nari dezinteresata.
Ma contemplac prinvid in vid,respirand acel aer care nu inceteaza in a ma ameti.Incerc din nou sa ma trezesc din acest vis,din aceasta melancolie care ma cuprinde in fiecare dimineatza,la fiecare cana de cafea,la fiecare fum de tigara.

Inca sunt pe balcon,si visez.Nu stiu ce voi face azi,sunt ametita.Incerc sa`mi organizez gandurile,sa`mi fac un plan,sa`mi pun in ordine ideile,dar nu reusesc.Sunt atat de multe.Oricum le`as invarti,oricat as socoti,in mintea mea tot un amalgam de cuvinte nespuse raman,iar ideile urmeaza sa fie puse in practica atunci pe moment,spontan..si nu gandite sau elaborate.E prea dimineata sa stiu ce vreau,prea aiurita sa gandesc...

Pot doar sa miros aroma imbietoare a cafelei,sa inspir acel fum nociv de tigara,sa simt aerul rece pe pielea sensibila,sa vad rasaritul atat de splendid,sa ascult acel tril voios..pot doar sa fac nimic in continuare.Palma mea a ramas umeda,de la cana infierbantata,dar nu conteaza.Acum o pot compara cu petala unei flori sau frunza unui copac,stralucind in razele soarelui,emanand o senzatie de rece si lasand in urma fiori de gheatza.Racorita ,dupa o noapte incinsa,cu o puzderie de stropi microscopici,ce par cristale in lumina diminetii.
Palma mea a atins roua diminetii.


Faith No More - Easy Like Sunday Morning


maroon5 - sunday morning

vineri, 26 iunie 2009

SMILE



Zâmbetul este exprimarea plăcută a sufletului. Este urarea de bun venit a lumii sau a unor persoane în viaţa ta. Modalitatea prin care comunici că eşti ok şi prin care doreşti ca în universul interior al cuiva să se producă reacţii în raport cu tine, cel care zâmbeşte.


Zâmbetul nu costă nimic – spunea cineva – dar valorează enorm pentru cel sau cea căruia îi dăruieşti, mai ales dacă persoana care primeşte zâmbetul tău se poate asemăna atunci cu un deşert fierbinte în care nu a mai căzut demult o picătură de apă. Zâmbetul în acest context este o inundaţie de apă, o revărsare de viaţă pentru persoana care îl primeşte.


Zâmbetul este gestul acceptării cuiva, amprenta caldă pe care sufletul o lasă să migreze în celălalt suflet. Este caracteristica fiinţelor umane ce doresc să construiască un pod între sufletul lor şi un alt suflet dispus să dea curs zâmbetului iniţiatic şi să îl păstreze în amintirea sa.

Un zâmbet poate părea banal (şi fizic vorbind, este), dar, dincolo de suprafaţa facială care formulează zâmbetul, se poate găsi miracolul nepreţuit al zâmbetului, efectul terapeutic pe care îl are acesta în viaţa celorlalţi, mai ales dacă vine, asemeni unui dar, din partea unor fiinţe dragi.


Zâmbetul poate reda speranţă unei fiinţe ce a pierdut sau nu mai găseşte ultima uşă a speranţei, speranţa de la capătul speranţei.


Fiecare din noi avem nevoie să zâmbim şi să ni se zâmbească. Prin zâmbet putem reda speranţa, acelora care nu mai găsesc ultima uşă a speranţei. Prin zâmbet, când primim zâmbetul, noi înşine primim sperană când nu găsim ultima uşă a speranţei pe care, odată intraţi, regăsim puterea şi dorinţa necesară pentru a înainta în viaţă.


Zâmbetul tău nu poate muta munţii din loc, dar, dacă prin zâmbetul tău ai redat speranţa cuiva, atunci cu siguranţă, persoana care a început să spere din nou va avea resurse pentru mutarea din loc a munţilor ce s-au interpus în calea vieţii ei.

Cezar Pesclevei




luni, 22 iunie 2009

Meditand la nemurirea carabusului



Visez,visez,visez...visez la ce ar putea fi,cum ar fi fost,unde m`as fi dus,ce as fi facut.Gandurile pun din nou stapanire pe mine,park nu-mi pot reveni dintr`o euforie si melancolie constanta.

Ma gandesc la ziua de ieri,la trecut,la ziua de maine,la viitor si incerc sa descifrez amanuntele fara rost si totusi cu o mare influenta asupra mea.Cum ar fi fost?Ce ar fi daca..? Mereu am impresia c as fi putut face mai bine,mai mult,cu mai multa ambitie.Perfectionismul din mine a ajuns la cote maxime,exagerez in orice detaliu,incerc din puteri sa fie totul perfect si totusi nu-mi iese intotdeauna.

Ma uit la o floare,leganandu`se usor de adierea vantului si parca ma orbeste culoarea tipatoare a petalelor,verdele intens al frunzulitelor aplecate.E gratioasa,mandra si gingasa....e perfecta! Ma uit in sus si vad un nor mare si de un alb imaculat,lasandu mi impresia de pufos si catifelat.Un puf gingant zboara deasupra mea, risipindu`se in vazduhul etern...e minunat...e perfect!! Soarele apune,dispare incet ,lasand in urma mii de raze, in culori atat de aprinse asupra copacilor ,lasand cerul de o culoare pastelata,de vanilie..e superb!

Oriunde m`as uita vad doar perfectiune.Ma amagesc crezand ca poate si eu voi atinge un nivel superior,intr`o postura in care mi`as permite sa nu regret nimic.E o minune s traiesti,sa vezi,sa simti,sa auzi..Omul e o faptura atat de precis construita,incat poti spune c e perfect. Dar din pacate,omul are doar patru simturi...si asta ne priveaza de multe lucruri minunate! Greu reusesc sa ma conving ca sunt si eu doar un om,care oricat ar incerca nu poate fi perfect. Sunt om si asta imi ocupa tot timpul!


marți, 9 iunie 2009

Daca tot e vorba despre fluturi














Fiinte adorabile,mistice,firave...Pana si denumirea lor in orice limba,iti insipira un sentiment de visare,zbor,frumusete,sensibilitate:..butterfly,pillango,mariposa,farfalla etc.Nu o sa postez o documentatie intreaga despre ele,doar las imaginile sa vorbeasca de la sine...