Lumina

Ametita si cu o mie de ganduri rasucite, mi`am adus aminte de placerea de a scrie.Nu am un subiect interesant de aborbat,nici nu vreau sa ridic intrebari asupra unor teme banale.Doar m`a lovit dorul de cuvinte amestecate intr`o propozitie fara noima,dorul de creatie.

Imi este somn si nu dorm.Astept clipa revelatiei.Bineinteles , orice om asteapta aceasta clipa,acest moment in care becul se va aprinde si va realiza ca s`a facut lumina in intuneric.Oare trebuie apasat intrerupatorul?

Sunt in permanenta miscare si agitatie in lumea asta nebuna,insa doresc o secunda de liniste in care sa ma aud pe mine,sa ma vad pe mine,sa ma inteleg,sa ma cunosc.Uneori,ma copleseste multitudinea de lucruri carora am impresia ca nu le pot face fata,alteori sunt plictisita si vreau,vreau vreau....

Oglinda e prea sus si nu ma pot vedea,observ doar umbra reflectata pe perete.Pantofii cu toc nu ma ajuta,scaunul ma ridica prea mult.Din pacate,pot vedea doar fragmente din mine,o mana ridicata,un smoc de par rebel. Mi`as dori sa vad mai mult,sa vad silueta vietii mele care prinde forme omenesti prin fiinta mea.

Cu totii suntem mult prea mici si ignoranti ca sa fim capabili sa realizam ca becul e spart si nu vom avea alta solutie decat schimbarea acestuia cu unul nou.Acest proces de constatare si schimbare consta intr`o munca elaborioasa si meticuloasa,de lunga durata.

Va fi lumina atunci cand vom deschide ochii,inima si mintea.Deocamdata...somn usor!